Clubul Roman de Kendo
Presa
Emisiuni TV
Articole
Parteneri
Doneaza 2%


Sei Budokai

    Dupa cel de-al doilea razboi mondial influenta tipului de viata occidental si-a pus amprenta pe societatea japoneza. Acest fenomen s-a resimtit pe toate planurile vietii, inclusiv in karate. Majoritatea maestrilor tineri au insistat pentru crearea de federatii sportive si organizatii dupa modelul occidental, dānd nastere astfel ascensiunii karate-ului in lumea sporturilor.

    Competitiile de karate au necesitat insa si regulamente sportive. Ajunsi in acest punct, pionierii karate-ului sportiv japonez au trebuit sa excluda multe tehnici traditionale care ar fi fost prea periculoase intr-o competitie si sa introduca noi metode de antrenament care sa sporeasca randamentul in favoarea tehnicilor permise care aduc "puncte" intr-o competitie sportiva. Tehnici de lovire a anumitor puncte vitale, lupta la sol, tehnicile articulare si majoritatea tehnicilor de proiectare au disparut din antrenamentul sportiv.

    Pana si kata-urile traditionale s-au modificat si si-au schimbat definitiv scopul initial ajungand in punctul in care partea teatrala, de spectacol devine principala sau chiar singura prioritate. Cu toate acestea, au existat maestri care au negat acest trend si care au cautat o simbioza intre Budo si karate-ul sportiv. Printre cei care au incercat apropierea sportului de Budo a fost si Sosai Oyama Masutatsu care a pus bazele stilului Kyokushinkai.

    Multi fosti practicanti de Kyokushin au mers insa mai departe si au extins lupta si la sol incluzand in antrenamentul lor si tehnicile de aducere la sol a adversarului, strangularile si tehnicile articulare, toate acestea in incercarea de a adapta artele martiale realitatii epocii si de a oferi practicantilor pe lānga un antrenament traditional si un fundament practic in raport cu realitatea unei lupte de strada. Preferintele pentru un anumit tip de lupta au stabilit diferente intre noile stiluri, insa o origine comuna este usor de recunoscut. Astfel au aparut stiluri precum Ashihara Karate, Seidokan, Shidokan, Oyama Karate, Dai Do Juku, Shinkyokushin, Kyokushin Budokai, si lista mai  poate continua.

    De la inceputul secolului al XXI-lea se observa aceasta tendinta si la alte stiluri asa-zis traditionale si numarul adeptilor creste constant, competitiile de tip MMA fiind dovada vie a evolutiei artelor martiale in aceasta directie. Sei Budokai Karate este o astfel de simbioza care ofera practicantului atāt calea catre o cariera sportiva (de ex: competitii de Sei Budokai, K-1, Kudo, MMA, etc. ) cat si posibilitatea practicarii unei arte martiale pāna la vārste foarte inaintate. De asemenea, deosebit de important si deloc de neglijat este aspectul unui sistem de autoaparare deosebit de eficient care este bine reprezentat in antrenamentul de Sei Budokai Karate.

    Fondatorul stilului Sei Budokai este maestrul de karate Leonardo Voinescu 8 Dan care si-a inceput cariera in karate sub indrumarea lui Shihan Nicolau Georg 8 Dan. Hanshi Leonardo Voinescu are o experienta de patru decenii in artele martiale (detine 4 Dan in Judo, 4 Dan Kyokushin Karate si 8 Dan Sei Budokai) si este recunoscut international ca Grand Master of Karate. El a detinut mai multe functii de conducere in cadrul organizatiilor de karate din Germania. Stagiile internationale in care Shihan a predat Sei Budokai Karate au gasit interes pretutindeni inclusiv in Japonia. Stilul cuprinde din punct de vedere tehnic trei aspecte principale: tehnici de lupta in picioare, tehnici de proiectare si tehnici de lupta la sol. Se realizeaza astfel entitatea dorita in Budo: extinderea notiunii de lupta dincolo de regulile unei competitii sportive.

   Programa de antrenament prevede incepand cu 1 Dan studiul tehnicilor de baston (Bo Jitsu) si a tehnicilor de cutit (Tanto Jitsu). Sei Budokai face parte din BIKO (Budokai International Karate Organisation) . La conducerea acestei organizatii se afla Hanshi Leonardo Voinescu ca presedinte, Hanshi Dave Jonkers 9 Dan Karate ca presedinte de onoare si Shihan Sem Schilt 7 Dan in functia de director tehnic al organizatiei. Hanshi Dave Jonkers este in acelasi timp si presedintele organizatiei AIKO (Ashihara International Karate Organisation) si maestrul si antrenorul cunoscutului campion de karate, pancrase si K-1 Sem Schilt.

    Antrenamentele comune si lungile discutii pe tema artelor martiale atāt cu Hanshi Dave Jonkers cāt si cu Shihan Nicolau Georg si Hanshi David Cook 9 Dan (fondatorul stilului Tsu Shin Gen) au dat stilului Sei Budokai o structura solida si logica cu o metodica de antrenament bine pusa la punct. Competitiile de Sei Budokai se bucura de un interes crescut in special la practicantii tineri de karate. Īn acelasi timp participarile cu succes la competitii ale altor stiluri au dovedit buna pregatire in cadrul Sei Budokai-ului la competitiile internationale. Astfel, practicantii de Sei Budokai si-au dovedit eficacitatea in competitii de Kickbox, Kyokushin, Ashihara, Free-fight si MMA.

REGULAMENT COMPETITIE SEI BUDOKAI

     Scopul competitiilor de Sei Budokai Karate este acela de a oferi practicantilor ocazia de a-si verifica aptitudinile tehnice, spiritul de lupta si determinarea. Aceste reguli sunt concepute pentru a oferi practicantilor posibilitatea de a-si testa tehnicile in lupta la un nivel maxim de intensitate cu un risc minim de a cauza sau suferi accidentari grave. Concurentii trebuie sa arate respect pentru adversari si pentru oficialii competitiei.

Categorii de varsta (masculin/feminin)

Art. 1. Competitiile de Sei Budokai pot fi organizate pe urmatoarele categorii de varsta (se ia in considerare data nasterii):

  1. copii 8-10 ani;
  2. copii 10-12 ani;
  3. copii 12-14 ani;
  4. juniori mici 14-16 ani;
  5. juniori mari 16-18 ani;
  6. seniori peste 18 ani;

Categorii de greutate

Art. 2. Competitiile de Sei Budokai (seniori) pot fi organizate pe urmatoarele categorii de greutate:
 Masculin                                        Feminin   
 a) - 70 kg;                                    - 57 kg
 b) - 80 kg;                                    - 63 kg
 c) - 90 kg;                                    - 69 kg
 d)+ 90 kg.                                   + 69 kg

(Se pot institui categorii de greutate diferite, in functie de numarul de sportivi inscrisi la una din categoriile mentionate si de greutatea acestora)

Art. 3. Competitiile de Sei Budokai (copii, juniori) pot fi organizate pe urmatoarele categorii de greutate:
Masculin
a)    copii 8-10 ani: -32 kg, -37 kg, +37 kg;
b)    copii 10-12 ani: -37 kg, -42 kg, +42 kg;
c)    copii 12-14 ani: -42 kg, -47 kg, +47 kg;
d)    juniori mici 14-16 ani: -50 kg, -57 kg, -64 kg, -71 kg, +71 kg;
e)    juniori mari 16-18 ani: -60 kg, -70 kg, -80 kg, +80 kg.

Feminin
a)    copii 8-10 ani: -30 kg, -35 kg, +35 kg;
b)    copii 10-12 ani: -32 kg, -37 kg, -42 kg, +42 kg;
c)    copii 12-14 ani: -37 kg, -42 kg, -47 kg, +47 kg;
d)    juniori mici 14-16 ani: -45 kg, -50 kg, -55 kg, -60 kg, +60 kg;
e)    juniori mari 16-18 ani: -50 kg, -55 kg, -60 kg, -65 kg, +65 kg.

(Se pot institui categorii de greutate diferite, in functie de numarul de sportivi inscrisi la una din categoriile mentionate si de greutatea acestora)

Suprafata de lupta

Art. 4. Dimensiunea si forma suprafetei de lupta va fi hotarata de organizatori si va fi obligatoriu comunicata din timp participantilor la competitie, pentru conceperea strategiei de lupta corespunzatoare.

Art. 5. Suprafata de lupta trebuie sa permita atat deplasarea in bune conditii a competitorilor, cat si amortizarea caderilor pentru evitarea accidentarilor in cazul proiectarilor sau luptei la sol (newaza).

Durata meciului

Art. 6. Fiecare meci este organizat pe durata a unei reprize de trei minute. Daca dupa expirarea celor trei minute de lupta arbitrii judecatori acorda egalitate, se va acorda o extensie de trei minute in care se va permite o singura repriza de newaza. Daca egalitatea persista si dupa cea de-a doua repriza, se acorda ultima extensie de trei minute in care nu se va mai permite nici o repriza de newaza, dupa care arbitrii judecatori trebuie sa acorde victoria unuia dintre competitori.

Art. 7. Organizatorii vor stabili si anunta in prealabil durata meciurilor, in functie de numarul competitorilor si natura competitiei (campionat, turneu piramidal, meci demonstrativ, super-fight, gala, etc.).

Art. 8. Organizatorii competitiei pot opta si pentru combinatii intre cele doua variante privind durata meciurilor (ex.: pana in sferturi de finala – inclusiv – se aplica varianta 1, iar pentru semifinale si finale se aplica varianta 2).

Art. 9. Cronometrul porneste la comanda arbitrului de centru si se opreste la expirarea celor trei minute de lupta.

Art. 10. Arbitrul de centru poate solicita oprirea cronometrului pentru situatii speciale (ex.: ranirea unui sportiv, pauza pentru acordarea ingrijirilor medicale, recuperarea dupa o actiune nepermisa a adversarului, aranjarea echipamentului, etc.), cronometrul fiind repornit odata cu reluarea luptei; daca lupta este intrerupta pentru mai mult de trei minute, arbitrul de centru, cu acordul arbitrilor judecatori si a organizatorilor competitiei, poate amana lupta sau poate acorda decizia finala.

            Nota: Daca unul din sportivi necesita interventia echipei medicale, aceasta va avea la dispozitie 3 minute pentru a rezolva problema aparuta si pentru a declara daca sportivul poate sau nu continua lupta (decizia echipei medicale este irevocabila si nu poate fi contestata).

Art. 11. Pe parcursul fiecarei reprize de trei minute, sunt permise maxim trei reprize de lupta la sol (Ne-waza), a cate 30 de secunde fiecare, ce vor fi cronometrate si semnalizate separat.

Art. 12. O repriza de ne-waza se considera initiata, atunci cand ambii competitori ating solul cu cel putin trei puncte (ex.: ambele talpi si o mana, o talpa, un genunchi si o mana, etc.), pentru cel putin trei secunde.

Art. 13. Daca dupa initierea unei reprize de ne-waza cel putin unul dintre competitori se ridica in picioare in mai putin de 10 secunde, repriza de ne-waza se anuleaza.

Art. 14. Daca dupa initierea unei reprize de ne-waza cel putin unul dintre competitori se ridica in picioare dupa mai mult de 10 secunde, repriza de ne-waza se considera consumata.

Art. 15. Cronometrarea reprizei de ne-waza porneste la semnalul arbitrului de centru si se opreste la expirarea celor 30 de secunde.

Echipament

Art. 16. Concurentii vor purta in timpul luptei urmatorul echipament:

  1. gi alb; (pot si acceptate si gi-uri de culori diferite, dar trebuie declarate la inceputul competitiei);
  2. cochilie (baieti), protectie pentru san (fete);
  3. manusi tip MMA;
  4. casca de protectie cu grilaj (obligatoriu pentru copii si juniori);
  5. casca de protectie fara grilaj (optionala pentru seniori);
  6. proteza dentara;
  7. protectii pentru tibie (doar pentru copii si juniori, optionala pentru juniorii mari 16-18 ani).

Art. 17. Echipamentul folosit in timpul meciurilor de Sei Budokai trebuie verificat si aprobat in prealabil de organizatorii competitiei; se interzice folosirea de substante iritante, halucinogene, sau urat mirositoare pe echipament sau suprafata corpului, in scopul reducerii capacitatii de lupta a adversarului. Medicul si oficialii competitiei vor verifica aceste aspecte inaintea inceperii luptei.

Art. 18. Folosirea bandajelor de orice tip sau a gleznierelor, cotierelor, etc., nu este permisa decat cu aprobarea organizatorilor si a medicului competitiei.

Art. 19. Concurentii vor purta in mod suplimentar semne distinctive, astfel:

  1. primul competitor anuntat, se va aseza in partea dreapta a mesei oficiale, purtand insemne albe (Shiro);
  2. al doilea competitor anuntat se va aseza in partea stanga a mesei oficiale, purtand insemne rosii (Aka).

Oficiali

Art. 20. Fiecare suprafata de lupta dispune de urmatorii oficiali:

  1. un arbitru de centru;
  2. trei arbitri judecatori;
  3. doi cronometrori (unul pentru timpul de lupta si unul pentru lupta la sol);
  4. un speaker;
  5. doua persoane responsabile cu echiparea insemnelor (alb, respectiv rosu).

Criterii de decizie

Art. 21. Meciul poate fi castigat inainte de limita prin:

  1. knock-out (KO/Ippon);
  2. knock-out tehnic (TKO);
  3. abandonul sau descalificarea adversarului;
  4. decizia medicului;
  5. neprezentarea adversarului.

Art. 22. Meciul poate fi castigat dupa expirarea timpului de lupta, prin decizia majoritara a arbitrilor judecatori (minim doua decizii din trei), bazata pe urmatoarele criterii:

  1. dominare clara a luptei;
  2. eficienta tehnicilor;
  3. efectul provocat de lovituri (damage) – criteriu principal;
  4. combativitate, dorinta de a invinge;
  5. tehnicitate;
  6. rezistenta/anduranta fizica – criteriu principal;
  7. incalcari repetate ale regulamentului competitiei de catre adversar;
  8. acumularea unui punctaj mai mare decat cel al adversarului – criteriu principal.

Art. 23. Se considera knock-out (Ippon):

  1. situatia in care, in urma unei lovituri aplicate de adversar si resimtita in mod vizibil, arbitrul numara zece secunde, timp in care competitorul nu se poate aseza in garda si nu poate relua lupta;
  2. situatia in care unul din competitori bate in mod repetat (cel putin trei batai executate succesiv pe suprafata de lupta sau pe adversar), in urma unei tehnici articulare sau de strangulare;
  3. situatia in care arbitrul judecator hotaraste incetarea luptei, in cazul unei tehnici articulare sau de strangulare in urma careia un competitor isi pierde cunostinta sau se afla in imposibilitate de a semnaliza abandonul.

Art. 24. Se considera knock-out tehnic:

  1. situatia unei superioritati tehnice evidente a adversarului;
  2. situatia in care se afla un competitor atunci cand acesta nu poate bloca loviturile adversarului pentru mai mult de zece secunde;
  3. situatia in care un competitor sufera al treilea knock-down in decursul aceleiasi reprize;
  4. situatia in care antrenorul competitorului solicita incetarea luptei prin aruncarea prosopului in interiorul suprafetei de lupta.

Art. 25. Se considera knock-down:

  1. situatia in care un competitor resimte vizibil tehnica adversarului, este numarat de arbitru, dar se poate aseza in garda si poate relua lupta in mai putin de zece secunde.

Art. 26. Descalificarea unui competitor poate aparea in urmatoarele situatii:

  1. la incalcarea grava a regulamentului de competitie;
  2. la cumulul a trei avertismente in timpul unui meci;
  3. in cazul unei atitudini extrem de agresive sau lipsite de respect fata de adversar, fata de oficialii competitiei sau fata de public.

Art. 27. In cazul in care victoria nu poate fi acordata pe baza criteriilor mentionate la art. 23 si art. 24, se poate acorda decizia finala de egalitate.

Art. 28. O decizie finala de egalitate nu poate fi acordata in cazul turneelor piramidale sau campionate care presupun selectia succesiva a competitorilor.

Art. 29. In cazul turneelor piramidale sau campionatelor care presupun selectia succesiva a competitorilor, sportivul declarat invingator in meciul precedent, dar care nu se mai poate prezenta pe suprafata de lupta in meciul urmator, este inlocuit de ultimul sau adversar; exceptia de la aceasta regula apare in situatia in care sportivul a castigat meciul precedent prin descalificarea adversarului sau prin knock-out.

Tehnici permise

Art. 30. Zone ale corpului ce pot fi atacate in timpul luptei in picioare:

  1. partea din fata si lateral a capului;
  2. umerii si bratele;
  3. pieptul;
  4. abdomenul;
  5. coastele;
  6. coapsele;
  7. tibiile;
  8. gambele.

Art. 31. Zone ale corpului ce pot fi atacate cu lovituri in timpul luptei la sol:

  1. partea din fata si laterala a capului (doar cel aflat sub adversar);
  2. partea laterala a trunchiului;
  3. umerii si bratele;
  4. picioarele.

NOTA: Lovirea adversarului in lupta la sol este permisa numai la categoriile de juniori mari (16-18 ani) si seniori.

Art. 32. Tehnici suplimentare ce pot fi aplicate in lupta la sol:

  1. tehnici de secerare/proiectare ce nu implica caderea peste adversar sau accidentarea capului/coloanei adversarului;
  2. tehnici de strangulare;
  3. tehnici de luxare aplicate asupra umerilor, coatelor, genunchilor sau gleznelor adversarului.

Art. 33. In timpul luptei la sol competitorul aflat deasupra poate folosi doar tehnici de lovire laterale (circulare), in timp ce competitorului aflat dedesubt ii sunt permise si tehnicile de lovire directe (drepte).

Art. 34.  In timpul luptei la sol competitorul aflat deasupra poate simula o combinatie de lovituri asupra capului adversarului, executate fara contact, in distanta utila si fara sa poata fi blocate de adversar, acest lucru constituind un avantaj privind dovada de dominare a luptei.

Actiuni si tehnici nepermise

Art. 35. Urmatoatele tehnici nu sunt permise si vor fi sanctionate in concordanta cu gravitatea lor:

  1. atacuri cu mana deschisa, pumnul sau orice alta parte a bratelor asupra partii din spate a capului adversarului sau asupra gatului acestuia;
  2. atacuri de cot asupra capului adversarului, daca acesta a renuntat la folosirea castii;
  3. apucarea castii adversarului;
  4. loviturile in testicole;
  5. impingeri si lovituri cu capul;
  6. lovituri frontale contra articulatiilor;
  7. atacuri asupra spatelui adversarului;
  8. atacuri directe executate in timpul luptei la sol, de catre competitorul aflat deasupra;
  9. loviturile de genunchi executate in timpul luptei la sol;
  10. accidentarea deliberata sau neintentionata a capului adversarului atunci cand se executa o proiectare;
  11. accidentarea deliberata folosind greutatea corpului in timpul unei proiectari;
  12. tehnicile de luxare aplicate asupra incheieturilor mainilor sau degetelor adversarului;
  13. orice tehnica aplicata sau finalizata dupa semnalul arbitrului de terminare a luptei;
  14. lovirea din picioare a adversarului cazut la sol;
  15. aplicarea de lovituri folosind priza pe adversar, pentru mai mult de cinci secunde consecutive;
  16. loviturile folosind priza pe capul adversarului, daca acesta a renuntat la folosirea castii;
  17. inactivitatea prelungita timp de 15 secunde sau mai mult;
  18. apucarea si tinerea adversarului la lupta in picioare, mai mult de cinci secunde fara a executa nicio tehnica;
  19. orice alta tehnica sau practica pe care arbitrul de centru al luptei o considera nepotrivita sau necinstita.

Art. 36. In mod suplimentar, vor fi interzise urmatoarele:

  1. loviturile de cot si genunchi pentru copii si juniori pana la varsta de 16 ani;
  2. loviturile de cot pentru juniori intre 16 si 18 ani;

Art. 37. Urmatorul comportament este interzis si se sanctioneaza in concordanta cu gravitatea lui:

  1. nerespectarea instructiunilor arbitrului pe durata luptei;
  2. exagerarea vadita a efectelor unei lovituri nepermise ale adversarului ;
  3. atitudinea de non combat (refuzul luptei);
  4. comportamentul lipsit de respect;
  5. persistenta comportamentului necorespunzator sau violenta;
  6. folosirea unor tehnici nepermise de regulamentul competitiei.

Sanctiuni

Art. 38. Pentru incalcari minore si neintentionate ale regulamentului, ce nu au repercursiuni asupra capacitatii de lupta a adversarului, arbitrul de centru poate avertiza sau atentiona neoficial un competitor.

Art. 39. In functie de gravitatea si repercursiunile actiunilor sau atitudinilor unui competitor, arbitrul de centru poate acorda avertisment oficial (Chui) sau poate hotari descalificarea acestuia:

Art. 40. Avertismentul oficial este anuntat in mod explicit de catre arbitrul de centru, prin indicarea competitorului penalizat si numirea avertismentului:

  1. primul avertisment acordat este numit „Chui ichi”;
  2. al doilea avertisment acordat este numit „Chui ni” si are semnificatia unui avertisment deosebit de grav (Ghenten);
  3. al treilea avertisment acordat este numit „Chui san” si atrage in mod automat descalificarea competitorului (Shikaku);
  4. pentru o incalcare deosebit de grava a regulamentului competitiei sau pentru un comportament ce contravine onoarei si disciplinei luptatorului de Sei-Budokai, arbitrul de centru poate dispune descalificarea  directa a competitorului, dupa consultarea in prealabil a arbitrilor judecatori si a sefului de suprafata.

Art. 41. Un competitor poate fi penalizat si/sau descalificat atat pentru faptele sau atitudinilor proprii, cat si pentru faptele sau atitudinile sustinatorilor sai (antrenori, instructori, public, etc.).

Art. 42. In situatii neclare, arbitrul de centru este obligat sa se consulte cu arbitrii judecatori, inainte de a acorda decizia finala.

Art. 43. Deciziile arbitrului de centru sunt definitive si irevocabile, neputand fi contestate decat in conformitate cu procedura de contestatie stabilita de forul tutelar superior (F.R.A.M.C./ORGANIZATOR COMPETITIE).

Contestatii

Art. 44. Contestatiile pot fi facute pe baza completarii unui formular tip si prin achitarea taxei de contestatie stabilita de forul tutelar superior (F.R.A.M.C./ORGANIZATOR COMPETITIE).

Art. 45. Contestatiile se pot depune la un birou special amenajat pentru aceasta activitate.

Art. 46. Probele video personale nu vor fi admise.

© Copyright 2012 www.clubulromandekendo.ro - 073.050.5877 sau 074.012.0760